Revoluţia în educaţie începe cu...MOOC

 

Sursa imagine

MOOC reprezintă abrevierea sintagmei Massive Open Online Courses, pe româneşte "cursuri online deschise maselor". Văzute ca ultima tendinţa în materie de educaţie, MOOC le oferă studenţilor posibilitatea de a învaţă de la unii dintre cei mai buni profesori de la universităţi de renume din întreagă lume. 
În vreme ce sistemele online tradiţionale percep taxe, primesc puncte de credit şi limitează numărul participanţilor, sistemul MOOC este, de cele mai multe ori, gratuit, nu acordă puncte de credit şi se derulează „în masă”.

După cum multă lume ştie,cursurile online nu reprezintă ceva nou în lumea tehnologiei, acestea fiind prezente încă de la începutul internetului. Această iniţiativa a apărut în anul 2008 şi a câştigat repede teren odată cu lansarea, pe 17 iulie 2011, a cursului online "Introducere în Inteligenţă Artificială ", susţinut de doi profesori ai Universităţii Stanford din SUA: Sebastian Thrun şi Peter Norvig. Un număr impresionant de cursanţi a răspuns acestei invitaţii – peste 160 000 de studenţi din 190 de ţări – şi astfel, un nou mod de predare şi de învăţare a a intrat în conştiinţa colectivă. În 2012, supranumit "anul MOOC", îşi fac apariţia pe scenă o serie de site-uri care oferă resurse educaţionale deschise maselor:

•     Udacity – companie cu  profit fondată de către cei doi profesori de la Stanford menţionaţi mai sus , se autodefineşte că "universitate digitală care are că misiune democratizarea educaţiei"

•     Coursera – un proiect marca Stanford, de asemenea, "antreprenoriat social partener al universităţilor de top din lume"

•     edX – un venture non-profit înfiinţat de Harvard şi MIT

•     Futurelearn - o platformă din Regatul Unit, de data această, prima iniţiativă MOOC din afară Americii de Nord.

Sutele de cursuri online, precum şi multitudinea disciplinelor abordate au avut un număr de peste 10 milioane de studenţi din întreagă lume. Conform site-ului Learning Network , există o serie de avantaje şi dezavantaje pe care le poate avea MOOC.


Câteva avantaje:

• Gratuitate (în cele mai multe cazuri). Unul dintre factorii esenţiali care au stat la baza creării cursurilor de tip MOOC a fost conştientizarea faptului că mulţi aspiranţi la statutul de student nu au şansa de a beneficia de cursurile unui colegiu sau universităţi din raţiuni financiare. Pentru a participa la un MOOC, nu este nevoie decât de un computer şi o conexiune internet.

• Absenţa condiţiilor formale de admitere. Nu există limita de vârstă şi nu este necesară vreo calificare formală pentru a va înscrie la un astfel de curs. O şansă deosebită pentru profesioniştii implicaţi în câmpul muncii, precum şi pentru seniori de a-şi îmbogăţi CV-urile cu noi competenţe.

• Flexibilitate. Cursurile online se încadrează facil într-un program de lucru aglomerat. Puteţi studia oricând aveţi disponibilitate, oriunde v-aţi află şi respectându-va propriul ritm.

• Cooperare. Un curs MOOC aduce laolaltă studenţi din întreagă lume, oferindu-le oportunitatea de a face schimb de idei şi soluţii prin intermediul panourilor de mesaje şi al forumurilor. MOOC pun accent pe colaborare mai degrabă decât pe rivalitate.

• Calitate. Cursurile sunt predate de elită profesorală a unor universităţi de renume precum Stanford, Harvard sau MIT. În plus, durata relative scurtă a unui curs (cel mult o ora) îi obligă pe profesori să îşi structureze mai bine prelegerea şi să prezinte materiale clare, concise şi convingătoare.


Principalele neajunsuri ale MOOC

Cum era de aşteptat însă, pentru că ne aflăm pe un tărâm virtual, cursurile de tip MOOC stârnesc nu numai admiraţie, ci şi controverse:

• Lipsa acreditării. Ce puţin deocamdată, furnizorii de MOOC nu acordă puncte de credit, ci numai un atestat sau un certificat de absolvire. Din ce în ce mai multe instituţii contemplează însă schimbări în acest sens pentru viitor.

• Suprapopularea. Raportul uriaş student-profesor face imposibilă facilitarea unei conversaţii relevante şi atenţia nedivizată a profesorului pentru fiecare student în parte.

• Rată scăzută de absolvire. Potrivit statisticilor, doar 10% dintre participanţii la un MOOC reuşesc să finalizeze demersul. Înscrierea e floarea la ureche, păstrarea motivaţiei este cu totul altă poveste. 40% dintre studenţi declara că s-au înscris la curs din curiozitate faţă de un anumit subiect. Din moment ce nu există credite şi nici o pierdere financiară asociată, motivaţia este mai greu de susţinut.

• Sistem de notare failibil. A împărţi note la zeci de mii de oameni constituie, fără îndoială, o provocare serioasă. Iar un software de notare automată nu este capabil să discearnă aspectele mai subtile ale unui eseu, de exemplu.

• Absenţa unei interacţiuni umane reale. J. Burgard, profesor de germană la Harvard declara, într-un interviu acordat New Yorker: "pentru mine, educaţia universitară, în general, înseamnă o sala de curs cu profesor şi studenţi, de preferinţă cât mai puţini studenţi, pentru a avea parte de o interacţiune reală şi pentru a putea cerceta în profunzime un subiect complex – o imagine dificilă, un text fascinant sau orice altceva. Aici e toată frumuseţea. Există un tip de chimie pe care pur şi simplu nu îl poţi reproduce online."



 Având în vedere faptul că MOOC câştigă teren destul de repede, având în vedere şi numărul utilizatorilor care beneficiază de multitudinea cursurilor online. Consider această platforma una plină de iniţiativa, dar şi un ajutor în educaţie.


Sursele folosite pentru redactarea materialului:
http://www.learningnetwork.ro/
 http://www.younginitiative.org/
 http://www.financiarul.ro/